Astăzi, 9 martie, maestrul Mihai Volontir ar fi împlinit 84 de ani. Personalitate marcantă a culturii naționale, regretatul actor și-a dedicat viața teatrului și cinematografiei, iar pentru meritele sale incontestabile i-au fost conferite numeroase distincții, precum Premiului de Stat, Ordinul Republicii și titlul de Artist al Poporului.

Mihai Volontir rămâne o legendă a teatrului și filmului basarabean de la sfârșitul secolului XX, căci de-a lungul carierei sale a jucat în peste 120 de roluri, dintre care 28 în diverse pelicule cinematografice. Talentul cu care a fost înzestrat și modestia de care dădea dovadă au cucerit publicul și i-au asigurat renumele.

Născut la 9 martie 1934, în satul Glinjeni, Regatul României, Mihai Volontir se dedică iniţial, la vârsta de 18 ani, pedagogiei. Însă vocația de actor și-o manifestă plenar pe scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri” din mun. Bălţi, chiar de la fondarea acestuia, în 1957. Timp de peste 4 decenii, maestrul Volontir a întruchipat zeci de personaje emblematice, precum Ion din „Năpasta” de I.L. Caragiale, Esop din „Vulpea şi Strugurii” de G. Figueiredo, Erik Koh din „Ultima staţie” de E.M. Remarque, Anucikin din „Căsătoria” de N. Gogol, Antifolus din „Comedia erorilor” de W. Shakespeare, Miron Cuţulea din „Cel mai bun om” de Gh. Malarciuc, Kuzma din  „Bani pentru Maria” de V. Rasputin, Socrate din „Ultima noapte a lui Socrate” de D. Tanev, Augustus Octavian Caesar din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri etc.

Indubitabil, cinematografia autohtonă ar fi fost mult mai săracă fără Mihai Volontir. Rolurile sale memorabile în filme precum „Se caută un paznic”, „Dimitrie Cantemir” și „Țiganul” i-au adus notorietate și apreciere în întreaga lume. Nu în zadar, la Gala Filmului moldovenesc din 24 decembrie 2000 a fost desemnat cel mai bun actor al Secolului XX, alături de Svetlana Toma (cea mai bună actriţă) şi Emil Loteanu (cel mai bun regizor).

Fiind o personalitate polivalentă și cu o sensibilitate deosebită, Mihai Volontir s-a remarcat și ca interpret de muzică uşoară, memorabile fiind cântecele: „Viaţa asta-i scurtă tare”, „Moldovenii când se strâng...”, „Rugă”, „Durere” ş.a.

Dar probabil cel mai important rol din viața regretatului artist a fost cel de exponent al mișcării de renaștere națională. Maestrul a rămas devotat până la ultima suflare nu doar valorilor culturale, ci și celor naționale, fiind unul dintre primii deputaţi în Parlamentul Republicii Moldova care a votat Declaraţia de Independenţă şi a militat pentru reintroducerea grafiei latine şi recunoașterea limbii române.